altfel...

Lista serilor culturale am completat-o aseară cu piesa de teatru Biloxi Blues, ce s-a jucat la Palatul Naţional al Copiilor. Pentru deconectare şi două ore de amuzament persistent vă recomand versiunea scenică cu Tudor Chirilă (Vamă) şi Paul Ipate (protagonistul spoturilor Vodafone).

Varianta autentică a lui Tudor Chirilă o găsiţi aici, într-adevăr ceva mai veche însă jocul de cuvinte rămâne proaspăt.

de pe-acasă adunate...

A apus soarele de câteva ori bune de când n-am mai scris. Multe evenimente mi s-au perindat prin activităţile zilnice , unele dintre acestea vor fi însemnate şi în Lebenslauf - ceea ce numesc nemţii C.V., iar de altele voi scrie şi aici.
Alaltăieri, am rupt o filă din povestea lor. A lor, a locuitorilor unui sat de munte ce îmi inspira şi îmi rulează mici păţanii din timpul copilăriei, odată cu pomenirea numelui de identitate geografică. Este un sat apropiat oraşului natal, aşadar dorinta-mi era aprigă să revăd “munţii” - acele dealuri ce ascundeau mămeşte două mini-lacuri de acumulare. Era fascinant, de fiecare dată când le vedeam, deşi după cum mintea de adult îţi gândeşte în avans, erau la fel!

Adăpostul a două mari neamuri ce prin închegare a dat fiinţă mamei :) , este acum şi povestea mea. Este locul unde revin cu drag, şi sunt primită cu “cărnicică” aşa cum o alintam mică fiind.
Simplitatea oamenilor cu care îşi fac treaba, mă uimeşte. Totul este scris în tonuri minuţioase, de o admirare extraordinară. Uşurinţa înţeleaptă cu care vorbesc şi îţi dau un sfat, te uneşte de neam, de trecut, de puterea de a face lucrurile altfel. Este polul meu moral.

Sunt oameni excepţionali, iar simpla apartenenţă este îmbucurătoare. Mentalitatea lor dăinueste în ani şi va continua să o facă, iar gândul că “trăieşte” mă animă în prea-iubita magistrală a Unirii.
Şi pentru că bucureştenii includ drumul până la metrou, urcatul scărilor (rulante), sau mai rău distanta metrou – mall, în cele 30 minute recomandate de medic, eu m-am dus cu bicicleta (aproximativ 10-12 km).
Pozele nu sunt făcute personal; bateria nu mi-a fost aliat.

Arta conversaţiei, farmecul dialogului.

          Blogul trebuie făcut dintr-o nevoie numită patimă, când scrii cu entuziasm despre un subiect de care eşti intens pasionat şi care îndeosebi te reprezintă. Înconjuraţi fiind de materii nesigure, iritant de rapide şi schimbătoare, în ce îţi mai găseşti tu beatitudinea?
        And because it's all about the people, let's talk about them.  Mobilitatea socială nu prinde formă ascendentă.  Nu în "dialegesthai”, ce în greaca veche însemna a vorbi "cu” nu " în pofida”.  Stringfellow Barr descria ce vedea la televizor că pe un " schimb rapid de monologuri care reuşesc să evite subiectul în discutie”.   Dialogul este pe cale de dispariţie în emisiunile televizate, în universităţi, şi în orice alt loc public, manifestându-se o lipsă totală de interes pentru opinia celui din faţa ta. Platon, filozoful student al lui Socrate şi învăţător al lui Aristotel "moşea” ideile din mintea şi sufletul celui cu care discută. El nu argumenta împotriva lor, ci împreună cu ei, într-o încercare comună de a descoperi adevărul.
       Dialogul Socratic este cea mai mare moştenire pe care Platon a lăsat-o moştenire civilizaţiei noastre. Această vechitură prăfuită este cel mai frumos instrument moştenit, şi care voluntar sau involuntar îşi pierde forma.
      Pe final: cine sunt eu, şi ce sunt eu să nu-I dau celuilalt şansa de a se exprima verbal. De la oricine ai de învăţat. Hrăniţi-va cu un video :)
  J. Krishnamurti - Who am I?

Trenul si fermierii

        Ţi s-a întâmplat sau te-ai gândit să faci acelaşi lucru ca şi colegul de grupă, ong-istul preferat, persoana publică admirată şi totuşi să nu ai împlinirile lui? Este precum povestioara cu trenul şi fermierii. Aceştia au plecat împreună spre o destinaţie comună şi s-au urcat în ultimul vagon al trenului. Discuţiile se adânceau dar trenul nu pleca din staţie. Când s-au uitat pe fereastră nu au văzut nici locomotiva nici celelalte vagoane. Ele plecaseră de mult. Ultimul vagon nu fusese cuplat la tren. Istorioara se muleaza majorităţii oamenilor. Văzuţi din exterior, ei se află pe linia  corectă, dar nu au aceleaşi pasiuni, aceeaşi dăruire, ceea ce nu îi duce la o bună finalitate.  Tot ceea ce nu este făcut din pasiune duce la ineficienţă.
        Oamenii tind să fie nefericiţi din cauza comparării continue şi neadecvate cu alte persoane..

Viitorul începe acum

          Deja îmi imaginez cum generaţia viitoare va citi informaţiile nutriţionale de pe cutia de cereale în formă digitală, arătându-se la cerere vocală, şi limitându-se la informaţia necesară solicitată. Mereu am fost curioasă să ştiu cu ce culori şi pregnantă se va scrie viitorul meu. Recunosc, răbdarea nu-i atuul meu. Sunt încă în proces de învăţare. Precum inteligenţa emoţională, pe care încerci şi înveţi, s-o gestionezi şi utilizezi în mod benefic ţie. Cine nu e curios să ştie în ce mod vor evolua lucrurile în 5 ani, să ridice mână dreaptă sus! 

         Prototipul lentilei de contact ce proiectează informaţia pe retină este în lucru. În scurt timp se va striga Bingo ! 

Responsabil vs Răspunzător

     În omleta cu şuncă, găina şi porcul ce funcţii ocupă? Când am auzit întrebarea mi se părea la fel de absurdă precum cel mai probabil ţi se pare şi ţie acum. Ei bine, totul porneşte de la diferenţa dintre a fi răspunzător sau responsabil. Senzaţională întrebare!! Dar ştie cineva răspunsul ? Găina este cea răspunzătoare pentru faptele sale, rezolvă consecinţele. Adica contribuie. Porcul este cel responsabil, pentru că îşi asumă consecinţele, are obligaţia de a face un lucru, prin urmare acceptă şi suportă. Se dedica.
    ....Ceea ce eşti vorbeşte atât de tare încât nu se mai aude ceea ce spui !

Apogeul învăţării

  Suntem într-o continuă învăţare,  însă prin căi diverse. Este vorba de alegere. Oamenii noi vin însoţiţi de o cultură noua ceea ce îţi implementeza perspective uploadate. Toţi ne dorim şi suntem conştienţi că trebuie şi că învăţam zilnic ceva nou. Numai că, eu aleg calea uşoară.  Trebuie doar să ştii ce îţi doreşti.   

Curaj!

          Am fost ieri la cinema. În afară de un aforism interesant, nimic altceva nu mi-a captat atenţia. "Pentru cei curajoşi viaţa are un gust...pe care cei laşi nu îl vor afla niciodată". Înainte să te întreb pe tine ce loc ocupi în acest adagiu, mă întreb pe mine dacă am optimizat maxim oportunităţile care mi-au fost date. Şi pentru că e un monolog, am să răspund tot eu. :) Ei bine, nu. Dar asta nu m-a impedicat să mă bucur de viitoarele, într-o măsură amplificată, cât să acopere crăpăturile rămase. Nu te limita, de ce ai face-o? Întreabă, descoperă, ghidează-te. Până la urmă, cine întreabă o data - e prost o data. Cine nu întreabă niciodată - e prost toată viaţa. Sunteţi în asentimentul meu ? 

început ..

      Se spune că fiecare lucru are un început. Începutul meu este aici, acum, cu palme transpirate, emoţii la viitoare păreri, gânduri de viitor, şi planificări. Poţi fii judecat sau aplaudat, sfatul meu pentru tine, cititorule, este un cuvânt: " imunitate". Fii neutru la păreri de rău şi cu atât mai mult la păreri de bine. Fă-ţi treaba! Şi fă-o cât mai bine. Dezvoltă idei şi implementează-le. Eu ştiu că poţi, iar avantajul-tragico-dramatic este că şi tu ştii!
      Zicala "niciodată nu este prea târziu" căreia tindem să îi acordăm o minimă semnificaţie şi credibilitate, este cum nu se poate mai adevărată. Într-adevăr, timpul nu stă în loc pentru nimeni, dar te poate asta reţine din a te grăbi cu paşi mărunţi spre piedestalul la care visezi în taină?

      Visurile mari sunt pentru oameni mari. Vrei tu să fii unul dintre aceşti oameni?