Blogul trebuie făcut dintr-o nevoie numită patimă, când scrii cu entuziasm despre un subiect de care eşti intens pasionat şi care îndeosebi te reprezintă. Înconjuraţi fiind de materii nesigure, iritant de rapide şi schimbătoare, în ce îţi mai găseşti tu beatitudinea?
And because it's all about the people, let's talk about them. Mobilitatea socială nu prinde formă ascendentă. Nu în "dialegesthai”, ce în greaca veche însemna a vorbi "cu” nu " în pofida”. Stringfellow Barr descria ce vedea la televizor că pe un " schimb rapid de monologuri care reuşesc să evite subiectul în discutie”. Dialogul este pe cale de dispariţie în emisiunile televizate, în universităţi, şi în orice alt loc public, manifestându-se o lipsă totală de interes pentru opinia celui din faţa ta. Platon, filozoful student al lui Socrate şi învăţător al lui Aristotel "moşea” ideile din mintea şi sufletul celui cu care discută. El nu argumenta împotriva lor, ci împreună cu ei, într-o încercare comună de a descoperi adevărul.
Dialogul Socratic este cea mai mare moştenire pe care Platon a lăsat-o moştenire civilizaţiei noastre. Această vechitură prăfuită este cel mai frumos instrument moştenit, şi care voluntar sau involuntar îşi pierde forma.
Pe final: cine sunt eu, şi ce sunt eu să nu-I dau celuilalt şansa de a se exprima verbal. De la oricine ai de învăţat. Hrăniţi-va cu un video :)
J. Krishnamurti - Who am I?
