Te-ai simţit vreodată infirm profesional? Să ajungi la pasul in care prezinţi dizabilitate naturală ( clasa a12a, anul trei respectiv patru de facultate) şi să nu ştii să răspunzi concret la întrebarea “ tu ce vrei să devii când te faci mare?”cum o făceai sigur pe tine, copil fiind. Acum nu mai suntem nevoiţi să ţinem mâinile la spate ba chiar suntem încurajaţi să susţinem cu voce programată de 1/3 tărie 1/3 siguranţă şi 1/3 persuasiune planul nostru pe 3 ani când noi încă suntem nişte copii ce dorim să părem mari atunci când ne spunem părerea (cea susţinută de altul şi adoptată şi de către noi ruşinos, în defavoarea propriei păreri ce neîncrederea ne-o baricadează la nivel mental).
Avem nevoia de un predictor. Felicitări grupului de Educaţie de la FRJ ce a recunoscut nevoia de îndrumare profesională şi importanta vocaţionalului.
“Sunt ceea ce sunt, şi asta-i tot ce sunt” Popey
Contrar acestui sentiment este răscrucea de drumuri unde te pune marketingul uneori şi multitudinea de joburi pe care le-ai putea avea sub egida marketing. Eu personal, am stat de câteva ori să mă gândesc serios – să merg pe acest drum oare? Asta implică dăruire, timp, motivaţie şi perseverenţa. Încă sunt la răscruce. Notabil este că – oportunităţi sunt :). Intrigant este – pentru cât timp?
